Despre Garanția pentru copii a Comisiei Europene.

Consiliul Tinerilor Instituționalizați, reprezentat de către Andreeas NOVACOVICI – Președinte & Asistent Social, participă în Malmo – Suedia, alături de 101 reprezentanți ai instituțiilor europene și ai organizațiilor neguvernamentale care militează pentru drepturile copilului la nivel local, regional, național și european, la lucrarile grupului de experți pentru studiul de fezabilitate pentru crearea Garanției Pentru Copii – child guarantee.

Conform datelor statistice UE privind veniturile și condițiile de viață (EU-SILC), ponderea lor în populația copiilor se ridică la 7,1% la nivelul UE, dar variază între 0,1% în România și 27% în Austria. Având în vedere reprezentativitatea îndoielnică a microdatelor existente pentru gospodăriile cu fond migrant, pare periculos să estimăm numărul acestora în UE în ansamblu.

În ceea ce privește „copiii refugiați”, pot fi utilizate doar cifrele oficiale ale cererilor de azil recente: în perioada de patru ani 2015-2018, aproximativ 1,2 milioane de solicitanți noi au fost înregistrați pentru UE în ansamblu (cel mai probabil o subestimare din cauza imigrației în diferite stări). Riscul de sărăcie (financiar) în rândul copiilor migranți variază foarte mult: de la mai puțin de 20% în DE, DK, CZ și LV la peste 50% în ES și GR. Sărăcia este în paralel cu dietele dezechilibrate, școlarizarea segregată, accesul inegal la asistență medicală, persoanele fără adăpost, locuințele supraaglomerate sau subvalorizate și subutilizarea educației și îngrijirii timpurii a copilăriei (ECEC).

Întrucât intervențiile politice în domeniul nutriției nu pot înlocui resurse financiare adecvate, prima recomandare este ridicarea prestațiilor sociale la un nivel decent – sau anularea reducerilor planificate – și asigurarea accesului familiilor cu migranți. Măsuri mai specifice referitoare la nutriție includ: îmbunătățirea calității alimentelor servite în tabere, azil sau centre de primire; acces la mese gratuite sau la prețuri accesibile în centrele și școlile ECEC pentru copiii migranți și refugiați; și asigurarea faptului că aprovizionarea cu alimente este adaptată la nevoile și preferințele acestui grup de copii (în principal din punct de vedere al prescripțiilor religioase). În educație, integrarea lină a copiilor care solicită azil rămâne o provocare majoră, din cauza lipsei de flexibilitate a furnizării, precum și a barierelor lingvistice și culturale. La o scară mai mare, segregarea etnică (precum și cea socio-economică) ar trebui prevenită prin toate mijloacele, deoarece are un impact foarte negativ asupra calității și rezultatelor învățării copiilor cu migranți. Trebuie promovată deschiderea interculturală, inclusiv formarea interculturală a cadrelor didactice, utilizarea pozitivă a multilingvismului, toleranță zero față de discriminare, conținuturi de învățare sensibile la cultură și implicare activă a părinților.

Acțiunea pozitivă în ceea ce privește finanțarea școlii (de exemplu, acordând o pondere mai mare studenților din mediul de migrație) sau în procedurile de înscriere (sisteme de cote) poate fi utilă, cu condiția ca aceste măsuri să fie asociată cu o calitate egală a contribuțiilor suplimentare. Cercetările indică faptul că calitatea cadrelor didactice contează mai mult pentru rezultate egale decât cantitatea lor. Evaluările asistenței medicale din punctul de vedere al copiilor cu migranți sau refugiați relevă faptul că nu există un tratament egal între copiii cetățenilor naționali, migranții UE, migranții non-UE și (în special) migranții fără documente. În primul rând, sunt necesare inițiative legale pentru a îndeplini angajamentele asumate în temeiul Convenției ONU privind Drepturile Copilului (UNCRC) cu privire la sănătatea (îngrijirea) tuturor copiilor.

Mai mult decât atât, există un drum lung de parcurs pentru a garanta accesul gratuit la asistență medicală (inclusiv îngrijirea dentară și medicamente, precum și asistența medicală mintală) copiilor vulnerabili. În plus, sunt necesare acțiuni de informare activă și monitorizarea sistematică a situației de sănătate a copiilor cu un migrant sau a unui refugiat. Aceasta include eforturi specifice de a depăși barierele lingvistice și culturale, prin intermediul medierii interculturale (gratuite). Inutil să spun, asistența medicală preventivă – prin măsuri adecvate de venit, locuință și educație – rămâne cea mai eficientă investiție.

sursa:

Feasibility Study for a Child Guarantee

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *